10 elevi iubitori de limbi străine de la Centrul de Pregătire și performanță Luan Kinderklub din orașul lui Brâncuși, Târgu Jiu, au făcut o incursiune în „lumea satului”, miercuri, la Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj, de la Curtișoara.
Atât coordonatoarele acestei activități, profesoarele Ștefania Pânișoară și Florentina Pătran, cât și Albinel Firescu, șeful secției de Artă și Etnografie din cadrul Muzeul Județean Gorj ,,Alexandru Ștefulescu”, au creat cadrul necesar, astfel încât tinerii să petreacă în muzeu un timp de calitate. Ei au aflat informații interesante despre trecutul Gorjului, despre arhitectura tradițională și au experimentat „viața la țară”, gustând din bucate pregătite ca odinioară.
Impresii
Tinerii de la Centrul de Pregătire și performanță Luan Kinderklub au fost încântați de activitatea de la Muzeul Curtișoara, fiind captivați de toate cele întâmplate. Iată impresiile pe care ni le-au împărtășit:
Teodor Popescu: ,,Am avut parte de o trezire la realitate, realizând importanța istoriei, în zilele noastre, iar lecția de arhitectură locală prezentată atât de meticulos poate impresiona pe oricine. M-a impresionat că am aflat legătura dintre modelul casei și tipul familiei care locuise acolo.”
Ștefan Denis Constantin: ,,Am aflat foarte multe informații despre casele gorjenești și despre traiul modest al țăranilor din Gorj. Mi-a plăcut și că, la final, am savurat mâncare tradițională și am învățat denumirile produselor în limbile germană și engleză.”
Alexia Moalfă: ,,Nici n-am simțit cum s-a scurs timpul, vizitând casele din muzeu. Am discutat despre istoria locului și am învățat lucruri noi, care, cu siguranță, ne vor rămâne peste ani. La finalul vizitei, am petrecut timp împreună în jurul unei mese, am mâncat și ni s-au dezvăluit alte taine de care noi nu aveam habar. A fost o experiență plină de zâmbete!”
Daria Doloc: ,,Mi-a plăcut în mod deosebit mirosul lemnului vechi și am înțeles că acest material este cald, iar piatra este rece și dură și nu poate fi modelată.”
Giulia Ularu: ,, Mi-au plăcut toate casele vizitate, dar Casa Colțescu m-a impresionat prin atmosfera specială pe care o oferea în tindă. Simțeam că acolo putea sta timpul în loc, iar noi discutam subiecte variate fără să fim presați ori să ne fie prea cald din pricina temperaturii ridicate. Am înțeles de la ghidul nostru că totul era făcut în funcție de familia respectivă, iar casele oglindeau personalitatea locuitorilor săi.”
