Pe măsură ce se apropie toamna-iarna electorală, viața politică de pe malurile Dâmboviței stă să dea în clocot. În această lună avem congres la PSD și tot în aceeași perioadă, poate început de septembrie, liberalii vor oficializa și ei candidatul la Prezidențiale. Deși nu știm oficial, la fine de noiembrie 2024 vom avea de ales între Marcel Ciolacu, George Simion, Nicolae Ciucă, Elena Lasconi, Diana Șoșoacă, Cosmin Gușă ș.a. Deși ține prime-time-ul, Mircea Geoană a pierdut șansa de a juca o carte importantă și va primi, cel mai probabil, un premiu de consolare de la NATO sau UE. Și după calculele hârtiei dar și al imperativelor logicii, Marcel Ciolacu va juca turul II cel mai probabil cu George Simion sau Elena Lasconi, ”un soldat în slujba țării” fiind greu de crezut că ar putea prinde poziția secundă, dacă PNL rămâne la guvernare.
Lunile acestei toamne vor fi pline de politică și de dezbateri politice sterile. Cel puțin PSD și PNL nu au nevoie de o dezbatere prea aplicată privind următorul deceniu social-liberal, sau ”liniștea” care nu prea are de-a face cu o guvernare bună. Pentru asta ne vor fi împachetate fumigene și non-subiecte, pe care ne vom consuma energia pro și contra. Cu siguranță, dacă nu va veni un ordin de afară care să spună altceva, ”scandalul Coldea” va continua cu și mai mare elan, deși nu vedem să ducă la o finalitate. Cu toate că e clar ca lumina zilei că legea a fost încălcată sau forțată de cei care aveau misiunea să o apere, ”victimele” nu prea sunt duse la biserică, cum se spune, iar influența ”ocultă” nu credem că a ajuns așa de adânc în NATO și UE așa cum ni se arată zilnic. Dar în ”laboratoare” sigur se lucrează și la altceva, poporul trebuie să fie ocupat și să nu se întrebe, de exemplu, ce facem din 2025?
Fără legătură cu ce scriam mai sus, ce ați zice de un scenariu SF de laboratoare, în care Maia Sandu, președintele Republicii Moldova, va candida precum A. I. Cuza în vechime și va ieși președintele european al tuturor românilor. Nu am de unde să știu dacă s-a gândit cineva la un asemenea scenariu istoric și nici dacă Maia Sandu ar putea chiar și teoretic să îndeplinească condițiile legale să candideze în România, dar acum un deceniu ne-a fost jucat în față scenariul ”prințului german”, ca în 1866, și ne-a cam ieșit pe nas ”rigoarea germană”. Să sperăm că, totuși, pe la NATO și UE s-au terminat experimentele pentru noi, ”păpușarii” de la București par să aibă altă treabă, ca să mai încurce lucrurile.
Sunt totuși șanse ca, în această toamnă, să nu ne plictisim ca la europarlamentare, iar Diaspora poate să-și aducă aminte că și altădată a făcut alegeri împotriva calculului hârtiei.
