Pe 15 august, credincioșii ortodocși și romano-catolici marchează Adormirea Maicii Domnului, o sărbătoare de mare importanță dedicată Fecioarei Maria. În această zi, nu doar că se comemorează trecerea ei din această lume, dar se și celebrează ridicarea sufletului său la ceruri. Deși nu există mențiuni clare în Scriptură despre acest eveniment, slujbele religioase și cântările bisericești oferă detalii valoroase despre mutarea ei la viața veșnică.
Potrivit tradiției, Maica Domnului a fost înștiințată de un înger despre apropierea momentului trecerii sale. Înainte de a-și da sufletul, a ales să se roage pe Muntele Măslinilor și să împartă bunurile sale celor nevoiași, cerându-le tuturor iertare. În icoanele care ilustrează Adormirea Maicii Domnului, ea este înfățișată întinsă pe pat, înconjurată de Apostoli, în timp ce Hristos îi primește sufletul, reprezentat sub forma unui prunc înveșmântat în alb.
Apostolii, călăuziți de Duhul Sfânt, au revenit la Ierusalim pentru a fi prezenți la îngroparea ei. Trupul Fecioarei a fost purtat cu cinste către mormântul din Ghetsimani, iar după trei zile, Apostolul Toma, sosit târziu, a cerut deschiderea mormântului, descoperind astfel că trupul ei fusese ridicat la ceruri.
Din textele bisericești aflăm că, deși Maica Domnului a părăsit această lume, rugăciunile ei continuă să ne protejeze. Ea nu este venerată ca un Dumnezeu, ci ca o mijlocitoare puternică între noi și Fiul ei, Hristos. Spre deosebire de învățăturile altor confesiuni, Biserica Ortodoxă nu vorbește despre Învierea sau Înălțarea Fecioarei Maria, ci despre mutarea ei la viața eternă.
Adormirea Maicii Domnului este un moment de profundă evlavie, reflectat în posturile, pelerinajele și rugăciunile dedicate ei. Acest praznic încheie ciclul sărbătorilor mari ale anului bisericesc, subliniind legătura indisolubilă dintre Hristos și Maica Sa, căreia îi este rezervată o cinstire aparte în inimile credincioșilor.
